blog despre cur.ele











{November 27, 2008}   cu rele, cu gauri

M-am intrebat adesea daca pot citi-n sufletul unui om. De pilda, Irene, cea cu biroul pe dreapta, si  Cosmin, cel cu biroul din stanga sunt impreuna de 7 ani, dar la serviciu abia scot o vorba. Nu-si trag ocheade, nu cotcodacesc, nu ies la fumoar impreuna. Nici acasa nu pleaca-mpreuna, pentru ca ea are de lucru mai mult decat el si ramane dupa program. Mi-am imaginat adeseori cum el alearga acasa, cum aprinde lumanaricile parfumate si pregateste cina. Ieri seara ramasesem doar eu cu ea, singuri, in tot departamentul, se facuse destul de tarziu si m-a rugat s-o conduc acasa, ceea ce s-a si intamplat. A coborat, mi-a aratat cu degetul unde sta, mi-a multumit si-a intrat in scara blocului. Am mai zabovit un pic in linistea noptii si-am plecat spre casa. Am intrat, am aprins lumina si-atunci mi-am dat seama. Degetul Irenei imi aratase niste ferestre intunecate, nici urma de lumanarici…

plicdecolectie

Advertisements


evergreen says:

lumanarici. dupa 7 ani? dupa nu stiu cate ore petrecute impreuna la birou. fara atingeri prin buda? fara bezele pe intra net?

ar fi fost de basm, intr-adevar



Adina says:

Intotdeauna credem gresit ca viata celuilalt este ceea ce visam noi insa in realitate nu avem si brusc realizam ca muzica si poezia este doar in suflet si in speranta.



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

et cetera
%d bloggers like this: