blog despre cur.ele











{November 27, 2008}   cu rele, cu gauri

M-am intrebat adesea daca pot citi-n sufletul unui om. De pilda, Irene, cea cu biroul pe dreapta, si  Cosmin, cel cu biroul din stanga sunt impreuna de 7 ani, dar la serviciu abia scot o vorba. Nu-si trag ocheade, nu cotcodacesc, nu ies la fumoar impreuna. Nici acasa nu pleaca-mpreuna, pentru ca ea are de lucru mai mult decat el si ramane dupa program. Mi-am imaginat adeseori cum el alearga acasa, cum aprinde lumanaricile parfumate si pregateste cina. Ieri seara ramasesem doar eu cu ea, singuri, in tot departamentul, se facuse destul de tarziu si m-a rugat s-o conduc acasa, ceea ce s-a si intamplat. A coborat, mi-a aratat cu degetul unde sta, mi-a multumit si-a intrat in scara blocului. Am mai zabovit un pic in linistea noptii si-am plecat spre casa. Am intrat, am aprins lumina si-atunci mi-am dat seama. Degetul Irenei imi aratase niste ferestre intunecate, nici urma de lumanarici…

plicdecolectie

Advertisements


{November 5, 2008}   Cafea tare

Cand Abel l-a ucis pe frate-su Cain se gandea la progres?

Ieri am baut cafeaua la almanahe-n pagini si m-am gandit la propria-mi structura, la scurtimea vietii mele.

Din gazda-n gazda imi tin visele strans in pumn, dar tot se scurg. Daca as muri maine, poimaine zidurile ar avea aceleasi crapaturi si oamenii aceleasi griji? Tot nevoiti sa-si stranga cureaua?  Asteptam sa se invecheasca totul pentru parfum.

Evoluam?

Evoluam. Dar avem gauri care nu-s din fabricatie si ne-aratam caraghiosi si trecuti.

Imi iau sapca din cui si-o iau la fuga spre serviciu. Am intarziat un minut si astazi.

In fiecare dimineata intazii cate un minut in drum spre saracirea mea. Atata pot acum. Abia astept ziua cand o sa-mi pot permite sa intarzii doua, apoi 3, 4, 5 pana la sfertul academic.

Imi caut gazdele departe de aglomeratie, ca sa pot sa fluiera a paguba.

Toamna ma deprima. Si vara ma deprima. Si iarna, si primavara. Sunt deprimat tot anul?

Colegii mei au si ei bloguri. Imi tot dau link sa vad ce vad ei. Sa vad cum vad pe sub fustele colegelor.

Le promit ca o sa ma uit, dar stiu deja ce scrie acolo fiecare din ei.

Nu le-am spus de al meu. Colegele trag de mine sa-mi fac, ca cica o sa ma distrez. Ca o sa devin mai comunicativ, dar am senzatia ca in sinea lor isi doresc sa ma agate de curea.  Nu inteleg flirtul online. Nu inteleg de ce acolo ea trebuie sa fie curva.

Oricum nu sunt consecvent.

Si nu sunt gay.

Imi doresc sa fi fost.

Am constructia. Am deprimarile. Imi lipseste doar disponibilitatea spre punerea la bataie a unei parti din mine.

Sorb ultima picatura de cafea si ma duc.

Si da, am ochi albastri.

cafeatare



{October 20, 2008}   Cu rele si cu bune despre mine

De ce un blog despre curele?Habar n-am! Nu!Nu vand curele. Le cumpar! La drept vorbind nu vand nimic. Nu vand nici macar ponturi, pe care oricum nu le am. N-am nimic! N-am nici o afacere, n-am nici o iubita, n-am bani sa-mi platesc chiria si ce e mai important n-am curele. Le imprumut. Nu iau eu de la altii, ei iau de la mine.  Spre exemplu, acu o saptamana mi-am cumparat una. Un amic a trecut in graba pe la mine sa-i imprumut, i-a ghiciti ce?!…

N-ai o curea?

Ba, da, am O CUREA!

Imi imprumuti si mie una!

Ti- O imprumut!

Mersi!Ti-o aduc eu!

Da!Da!

Hai, pa!

Iar n-am curea!Nu-i nimic, mi-o aduce el, amicu cand o mai trece pe la mine…

Nu suport curelele, de mic, asa ca n-o sa ma supar daca n-o mai aduce. Ce-am avut? O curea! Si ce-am pierdut? O cuuuu…reeeeaaa. Asta de-acum! Ca, asa, in total am pierdut fix 17. Nu exagerez. Una mi-am luat-o de la tanti Lilica de la boutique, doua le-am primit cadou, una mi-a vandut-o proprietareasa ca-i ramasese de la barbac’su mort acu, si ce sa mai faca cu ea, cica? Pai sa mi-o vanda mie, nu? Pai, da! Ca cica vazand-o la pantalonii mei, ii amintesc de barbac’su.  Si acu ma intreb unde se uita ea?  Ca de cate ori se uita la ea, io simteam ca ma ia cu calduri. Oricum p-aia am dat-o io cu mana mea. La gunoi! Desteapta baba! Ce n-a aruncat ea, am cumparat io si am aruncat. In fine! Deci1,2,4 bun…si restu’? Ma rog, nu conteaza. Le cumparam. Le cumparam, le dadeam! Baba, cand a vazut ca nu mai am cureaua m-a luat la intrebari. I-am zis ca m-am ingrasat si ca nu ma mai ajunge. Nu cred ca m-a crezut. Eu ii facusem  o gaura in plus ca sa o pot purta. Da’ privirea aia tot i-a ramas. Asa ca ce s-a gandit baba?! Intr-o zi vad ca vine la mine cu o sfoara, ma leaga la brau cu ea si-mi face nod.  Io raman derutat, ea s-aseaza pe scaun. Io raman pe scaun, ea pleaca sa se culce. Imi vine sa fac pipi, vreau sa dau pantalonii jos, si, da-i zeflemica, da-i jos, daca poti! Noroc ca  exista PROHAPUL, aceasta mare minune a placerii de-a te pisa. M-am chinuit doua ore apoi sa dezleg sfoara babei, asa preventiv. Nu de alta, da’ sunt trebi care nu ai cum sa le faci prin prohap. Restu’ merge! Si io, care credeam ca baba vine cu sfoara ca sa ma masoare-n talie.  In fine. N-o mai lungesc. Nu stau curelele pe mine! Asta-i realitatea. A! Si-n curand ma mut. Baba a marit chiria! Pun pariu ca de la curea mi se trage!



{October 14, 2008}   rugbistii scriu poeme?

Pe cand plezneam la fund pe pajul Gica,

Simtii ca-mi crapa-n spate pantalonii!

Ce-i hazul, deci?

E-a rasului supapa.

Nenoima e ca unde dai, nu crapa!



et cetera